Categories
DIN SĂLI

Cum a ajuns Consiliul Național al Elevilor să se laude cu îngreunarea accesului la burse

Săptămâna asta, Ministrul Educației a anunțat modificări în ceea ce privește criteriile de acordare a burselor, precum și cuantumul acestora. Cuantumul minim al burselor sociale, de merit, de studiu și de performanță va crește. Din declarațiile curente, reiese că suma alocată burselor din bugetul de stat se va dubla din anul 2022.

Totodată, bursele de merit devin mai greu accesibile. Pe lângă o condiționare suplimentară, care impune ca elevii beneficiari să nu aibă mai mult de 10 absențe nemotivate, plafonul de acordare a burselor a crescut de la o medie de 8.50 la o medie de 9.50.

Președintele Consiliului Național al Elevilor, Silviu Morcan, nu a întârziat să anunțe “victoria”. În același timp, alte grupuri și organizații de elevi s-au pronunțat rapid împotriva măsurii.

Să fie vorba despre dorința de a prioritiza calitatea în defavoarea cantității, o încercare de a remedia anomaliile rezultate în urma dezastrului orelor online, sau vorbim, în realitate, de o tentativă de a tăia și mai mult din sumele alocate educației? Și mai important, cine beneficiază pe bune de pe urma modificărilor?

Am analizat mai multe implicații ale măsurii și am găsit cel puțin câteva aspecte îngrijorătoare.

Modificările se aplică abia din semestrul următor

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a încercat să justifice ridicarea plafonului de la 8.50 la 9.50 invocând distorsionarea notelor ca urmare a cursurilor online și a metodelor de evaluare folosite în aceste condiții. Astfel – spune el – renunțarea la teze a crescut mediile semnificativ, de unde ar fi rezultat prea mulți beneficiari de burse de merit în condițiile actuale.

Ceea ce au scăpat însă cu vederea cei entuziasmați de “reformă” este că măsura va începe să se aplice abia din 2022 – adică din semestrul următor, până când nu există nicio garanție că predarea va avea loc tot în regim online! Dimpotrivă, în condițiile actuale, în care școlile au fost decuplate de la rata de infectare din localități, avem toate motivele să credem că există șanse semnificative să avem parte, în multe școli, de cursuri fizice și de metode de evaluare tradiționale.

Pe această cale, este probabil ca modificările propuse acum, în situație de criză, să opereze (și) după terminarea situației de criză – și să rămână neschimbate mult și bine, în cazul în care sunt convenabile. Când elevii se vor întoarce în bănci și mediile vor reveni la normal (în cazul în care teoria Ministerului este corectă), vor avea surpriza să constate că mult mai puțini dintre ei vor fi eligibili pentru bursa de merit.

Nu putem cu siguranță să prezicem viitorul pandemiei, însă suntem convinși că nici Sorin Cîmpeanu nu poate face asta. Ceea ce dumnealui poate însă face – și chiar face! – este să profite cu cinism de situația pandemică și de un eșec al educației online (pentru care și dumnealui este responsabil, în calitate de ministru al educației) pentru a lua măsuri care nu avantajează pe nimeni – ba, dimpotrivă, îi dezavantajează pe unii dintre noi – însă care sunt utile pentru consolidarea propriei imagini și eventual pentru o economie la buget.

Zero barat înmulțit cu zero barat

Vorbind de consolidarea propriei imagini, cu siguranță că titlurile articolelor de presă care anunță dublarea bugetului de stat pentru bursele școlare ajută. La fel și euforia conducătorilor structurilor subordonate Ministerului, deși credibilitatea falsei opoziții începe să scadă simțitor în ultima vreme.

Însă care este, în realitate, cuantumul minim al burselor și cât de mare este impactul acestora pentru elevii care beneficiază de ele?

Sumele anunțate sunt: 

  • 200 de lei – bursa de merit;
  • 150 de lei – bursa de studiu;
  • 200 de lei – bursa de ajutor social;
  • 500 de lei – bursa de performanță.

Cu alte cuvinte, am dublat sau mărit niște burse foarte mici (cele existente) și am obținut noi burse nesemnificative. Avem toate motivele să ne îndoim că sumele de mai sus acoperă niște nevoi semnificative ale elevilor. Vorbim, în realitate, de o mărire din pix, care nu ține seama de nevoi, de creșterea prețurilor la bunuri și servicii sau de vreo corelație cu salariul minim pe economie ori cu coșul minim de consum.

Ceea ce nu e tocmai surprinzător, în condițiile în care nici salariul minim pe economie nu este corelat cu coșul minim de consum. Cu alte cuvinte, nu poți trăi decent din el pentru că valoarea mijloacelor de subzistență a crescut mai mult decât valoarea muncii. Rămâne de văzut dacă sistemul încerca rezolvarea acestei contradicții prin corelarea celor două sau este nevoie ca situația să degenereze într-o criză mai adâncă mai întâi.

Cum rămâne cu bursele de performanță? Ar trebui să fie simplu, nu? – sunt pentru elevii care ating performanța într-un domeniu. În realitate, divizarea ministerelor și organizarea birocratică au complicat și alocarea acestei categorii de burse.

Pe site-ul EduPedu, un părinte nemulțumit expune problema într-un comentariu:

Pentru acordarea “burselor de performanță” se iau în considerare, la capitolul sportiv, doar competiții organizate de Ministerul Educației. Adică… mai nimic! În Ordinul 5576/2011 în baza căruia se dau aceste burse este specificat “organizate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului”. Faptul ca între timp acest minunat MECTS s-a divizat, nu contează! Nu se intenționează a fi luate în considerare și concursurile organizate de Ministerul Tineretului și Sportului sau Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării. Ca sa inteleaga toată lumea: copiii mei, medaliați cu aur și bronz la campionatul național de juniori la handbal – organizat de Federația Română de Handbal sub egida Ministerul Tineretului și Sportului – nu primesc bursa de performanță (în condițiile în care au și medii anuale peste 8,50), dar se califica pentru acest tip de bursă un copil medaliat la “Campionatul școlar de… aruncarea cu măslina.

sursa

Pentru Minister și CNE, creșterea numărului de beneficiari este o problemă în sine

Lăsând la o parte falsa dilemă pe care a adus-o în discuție Sorin Cîmpeanu ca să-și motiveze propunerea – pe care am demontat-o mai sus – este interesant să observăm cum, pentru Ministerul Educației, creșterea numărului de beneficiari ai burselor de merit este tratată în mod intrinsec ca o problemă. De același tratament beneficiază de ceva timp orice nevoi ale elevilor sau studenților, indiferent că vorbim despre transport gratuit, burse, testare anti-COVID19, infrastructură educațională sau ore remediale.

Într-un sistem economic pentru care educația este o cheltuială, mai degrabă decât un drept sau o investiție, orice consumă bani de la buget și nu aduce înapoi profit imediat este privit de Guvern (suprastructură) ca o problemă în sine ce trebuie rezolvată. Iar structurile care reprezintă interesul elevilor cu voie de la Minister – în speță, Consiliul Național al Elevilor – par să adere și ele aceleiași viziuni.

Dacă Ministerul Educației și Guvernul per ansamblu și-ar fi asumat responsabilitatea evidentă în privința eșecurilor sau anomaliilor rezultate din orele online, reducerea artificială a numărului beneficiarilor de burse de merit prin ridicarea plafonului n-ar fi fost o opțiune.

Mai ales într-o situație de criză în care elevii au fost supuși mai multor feluri de experimente educaționale și în care a fost greu să regăsim o oarecare stabilitate. Mai ales când profesorii au fost nevoiți să-și redefinească modul de a preda și a evalua, iar elevii modul de a învăța și a fi evaluați.

Mai ales în condițiile în care consecințele psihologice și emoționale ale cursurilor online asupra copiilor și tinerilor au fost dovedite ca fiind catastrofale. La impactul financiar al condițiilor de trai în continuă deteriorare din ultimul an se mai adaugă și impactul psihologic. Care, la rândul lui, s-ar putea să ceară alte cheltuieli pentru minimizarea răului.

Într-un sistem funcțional și centrat pe nevoile noastre, toate acestea ar fi trebuit să conteze și altele ar fi fost prioritățile. În sistemul actual, principala grijă a Guvernului este să rezolve cu excedentul de beneficiari de burse de merit, pe care l-a obținut tot în urma propriilor decizii.

We did it, Patrick!

Toate aspectele astea par să fi scăpat din vedere conducerii CNE care, la scurt timp după declarații, sărbătorea fericită victoria pe rețelele de socializare. Superficialitate sau orbire deliberată?

În mod interesant, Ministrul Educației a susținut, într-un comunicat de presă, că ridicarea pragului ar fi fost o măsură propusă chiar de Consiliul Național al Elevilor. Răspunsul CNE a fost să nege anemic acuzațiile și să se opună declarativ ridicării pragului la 9.5o, fără vreo altă acțiune ulterioară.

Nu avem de unde să știm ce s-a întâmplat cu adevărat, din moment ce negocierile dintre CNE și decidenți se întâmplă departe de ochii elevilor. Ministerul a publicat însă o adresă ce conține propunerile de amendamente ale CNE. La paginile 3 și 4, putem observa și propunerea de a ridica pragul minim de la 8.50 la 9, respectiv aceea de a diferenția între elevii cu medii de la 9 la 9.50 și elevii cu medii cuprinse între 9.50 și 10.

Adresa poate fi descărcată mai jos:

Dacă afirmațiile și documentele sunt veridice, avem toate motivele să afirmăm că CNE s-a transformat, dintr-un organism de falsă opoziție prin care Guvernul își legitima măsurile antisociale sub umbrela consultării, într-un organism care acționează în mod activ împotriva intereselor elevilor din România.

Când lupta ta se rezumă la dezbateri și discuții cu ministerele din spatele ușilor închise, în timp ce devii mai conectat cu puterea cu care te așezi la masă decât cu cei pe care ar trebui să-i reprezinți în fața puterii, nevoile concrete ale elevilor rămân pentru tine undeva în planul abstract. Când îți bazezi întreaga identitate pe legitimitatea din partea aceleiași puteri, bineînțeles că va trebui să prezinți rezultatul procesului decizional la care ai luat parte și la care ai adus o contribuție incrementală ca pe o victorie – indiferent de alte implicații.

Chiar dacă va trebui uneori s-o faci peste vocea nemulțumită a celor care sunt reprezentați de tine. S-a mai întâmplat în primăvară, când s-a pus problema datei examenelor de bacalaureat și evaluare națională, când secțiunea de comentarii era grăitoare în privința reprezentativității Consiliului Național al Elevilor. Se repetă acum, când structuri ale elevilor organizate la firul ierbii și-au exprimat dezacordul și se pregătesc să reacționeze.

Limitările formulei de reprezentare pe care Consiliul Național al Elevilor a ales-o devin tot mai vizibile, în timp ce organismul în sine devine tot mai puțin reprezentativ, iar organizarea internă tot mai nedemocratică și netransparentă.

În cel mai bun caz, vorbim de o structură din care poți împinge înspre schimbări incrementale, în timp ce trebuie să fii atent să nu deranjezi prea tare interesele mediului politic de care depinzi. În alte situații, este doar un spațiu în care lideri salvatori își pot îmbunătăți CV-ul, exersa carierismul și se pot pregăti pentru încorporarea în alte structuri – din birocrație, sau eventual din partid.

Ultimul an școlar și universitar a fost marcat de catastrofa cursurilor online și de o serie de măsuri antisociale pe care Guvernul le-a luat împotriva elevilor și studenților. Privim cum și anul acesta se deschide în aceeași notă. Avem nevoie de o mișcare de rezistență reală în rândul tinerilor pentru apărarea propriilor interese – o mișcare care nu face compromisuri cu puterea, ci se aliază cu alte mișcări ale celor de la baza societății împotriva exploatării și abuzurilor puterii. Ține de noi să o construim.